Montarea uşilor rotative manuale în şcoli: o soluţie modernă sau una „nefericită”?

Există de aproximativ 2 ani o adevărată frenezie în a monta uşi rotative în şcolile româneşti; pe de-o parte este programul naţional Săli de Sport derulat de Compania Naţională de Investiţii iar pe de altă parte sunt diversele primării care au bugete mari şi primari extrem de activi şi dornici de vizibilitate.
Cu riscul de a nu fi pe placul firmelor care produc/furnizează acest model de uşă nu putem să nu ne întrebăm:

S-a gândit cineva şi la siguranţa copiilor care folosesc aceste uşi rotative?

Sunt uşi manuale, fără sisteme de protecţie sau de frânare automată în cazul unui incident! Arhitecţiii care au prevăzut astfel de uşi rotative au luat în calcul şi tendinţa firească a copiilor de a se juca cu uşa respectivă? Ştiu oare cât de uşor de poate prinde o mână sau un picior într-o astfel de uşă?
Una din primăriile bucureştene chiar are sloganul proiectului de renovare a şcolilor denumit „Şcoli ca în Germania”. Au văzut dumnealor în Germania uşi rotative instalate în şcoli? Cu siguranţă, NU!
În Germania se pune accentul pe utilizarea facilă şi în siguranţă a uşilor batante de intrare, prin montarea unor amortizoare cu camă care pe de-o parte uşurează deschiderea uşilor de către cei mici iar pe de altă parte împiedică închiderea bruscă şi în forţă ( cauza celor mai multe dintre accidente ). Şi tot în Germania, în şcoli, la uşi se monteaza sisteme de protecţie pentru degetele copiilor.
sala_sport_scoalaÎn afara de „senzaţionalul modernităţii” care ar mai fi motivul pentru care s-a optat pentru o uşă rotativă?
negoita_sector3Fluxul de persoane nu este constant; 20-30 de persoane intră la începutul şi pleacă la sfârşitul orei …. este evident că se creează o busculadă care se evită prin folosirea uşilor batante laterale şi atunci, ce rost mai are uşa rotativă în acest caz?
Oare câţi dintre băieţii care au jucat baschet, după ora de sport, plini de adrenalină, la ieşire, vor „brusca” uşa? Vă răspundem noi: jumătate din ei. Şi ştim acest lucru pentru că am urmărit timp de 2 ore comportamentul la intrarea într-o sală de sport şcolară din sectorul 2.
Dar practica administratorilor şcolilor de a închiria aceste săli pentru diverse evenimente a fost avută în vedere atunci când s-a calculat calea de evacuare în funcţie de numărul de persoane din interior?

Dacă tot inventăm ceea ce prin Europa nu „se face” poate ar fi indicat ca măcar acum, după ce s-au instalat deja câteva zeci în întreaga ţară, arhitecţi / finanţatori / beneficiari să reanalizeze oportunitatea, utilitatea dar mai ales siguranţa aceastei soluţii.