Meniu principal

Fine Society: Codul secret al ușilor și al ferestrelor vechi. Cum traducem povesteia fiecăreia?

fine_society_codul_secret_al_usilor

Din seria „Ușilor de week-end” un fascinant eseu despre uși și ferestre, semnat Diana-Florina Cosmin – Fine Society și căreia îi mulţumim pentru acceptul preluării articolului!

„Un arhitect finlandez spunea cândva că o clanţă este „strângerea de mână” pe care ne-o oferă o clădire, iar cuvintele lui îmi revin în minte de câte ori fotografiez porţi, uși și ferestre dintre cele mai atipice. Ce este fascinant la lemnul și feroneria caselor vechi și de ce ni se întipăresc în minte?

La afirmaţia finlandezului aș aduce încă o adăugire personală: dacă o clanţă este strângerea de mână, faţada unei case este, de fapt, chipul ei, identitatea care o face de neuitat. Când ne aducem aminte o de casă zărită într-o călătorie și începem să o descriem, începem mereu cu elemente precum culoarea obloanelor, masivitatea ușilor, forma parasolarelor, nuanţa perdelelor. Acolo ni se duce prima dată privirea și acolo este si ADN-ul fiecărei clădiri în parte.

Deloc întâmplător, conform principiilor Feng Shui, respectate cu stricteţe în cultura asiatică, ușa reprezintă „gura” unei clădiri. Dacă în legende și basme tocmai portiţa cea mai dărăpănată făcea mereu legătura cu tărâmul bogăţiilor absolute, în Feng Shui nimic nu poate compensa energiile negative pe care le atrage o intrare neîngrijită, abandonată sau uitată în decreptitudine.

Una dintre cele mai spectaculoase celebrări ale ușii ca element de artă are loc în Corea de Sud, unde – în luna septembrie a fiecărui an – familiile din provincia Wonju ( la sud-este de Seul ) se adună pentru a confecţiona împreună uși tradiţional sud-coreene – „Hanji”, căptușite cu hârtie din coajă de dud. Prin semnificaţiile sale pentru armonia căminului, confecţionarea de uși „Hanji” alături de cei dragi reprezintă modul ideal de a întări legăturile sufletești dintre membrii unei familii.

usi_frantuzesti_fine_society

Preferatele mele rămân porţile și ferestrele satelor franţuzești din Provence, cu nuanţele lor pastelate, care aproape că răspândesc lumină în bătaia soarelui. Desi le considerăm boeme și încărcate de poezie franţuzească, reglementarea lor este nespus de strictă și se face pe buchia legii: fiecare locuitor al unei regiuni trebuie să respecte codul de culoare al acelei zone în momentul în care își vopseste sau renovează casa. Unitatea de stil a locuinţelor pe care le admirăm atât de tare nu este, așadar, produsul inspiraţiei colective, ci al unor legi aspre și riguroase. Cee ce ne lipsește cu desăvârsire și ne-ar folosi cu prisosinţă și nouă, românilor. „

Articolul complet Codul secret al ușilor și al ferestrelor vechi. Cum traducem povesteia fiecăreia? 

 

www.finesociety.ro/