Din colecţia de uşi vechi din România

usi_vechi

Ca ţară, nu putem să ne lăudăm cu multe clădiri vechi şi monumentale; avem câteva cetăţi şi mai multe mănăstiri sau biserici … majoritatea clădirilor civile fiind construite în a doua jumătate a secolului XIX , unele mai vechi, fiind preponderent în Transilvania.
Atât am moştenit, atât avem …
Condamnabil este că nici ceea ce s-a păstrat până acum nu este cu adevărat preţuit şi valorizat, neexistând nici o strategie coerentă, la nivel naţional, majoritatea iniţiativelor fiind punctuale sau la nivel local.
Până la “proiectul de ţară” din acest domeniu, scriind şi ocupându-ne zilnic de uşi, ne-am propus să dezvoltam un mic proiect propriu: centralizarea celor mai vechi şi importante uşi din România, măcar să ştim ceea ce mai există încă … iar ca exemplu despre ceea ce înseamnă distrugere sau dispariţia unor uşi care sunt importante şi valoroase este articolul publicat în octombrie 2014 despre uşile desenate de Brâncuşi.
Începem aceasta serie de articole de week-end cu:

Uşa de terasă de la Conacul Brătianu ( Vila Florica ) – Ştefăneşti, Argeş

usa_conac_bratianu

” Terasa a fost acoperită în anul 1925. S-a păstrat  cuptorul ţărănesc cu vatră, uşa de acces cu încuietoare. Pe tocul uşii este gravat anul 1823, ceea ce înseamnă că este mult mai veche (se vede că a fost pusă ulterior pentru că tocurile nu cadrează cu zidurile). Partea neacoperită  a terasei a fost lăsată intenţionat aşa pentru că aici se făcea plajă pe timpul verii şi exista şi un duş care atunci era funcţional. Stâlpii şi grinzile sunt din lemn de stejar. Se vede şi glicina sădită de Pia Brătianu când a început construirea casei în 1858.” – site Centrul de Cultură “Brătianu”

 

Uşa de intrare în biserica catolică din lemn din Faraoani, Bacău

usa_biserica_lemn
front_usa_biserica_lemn

“Inscripţia de pe uşa de vest spune aşa: “Bálint Márton csinálta” … Trebuie remarcat faptul că este scrisă cu litere de mână ca pe cele mai vechi dintre cruci şi ca pe vechile caiete ale diecilor. Inscripţia este doar pe scândura îngustă, a doua din cele patru care alcătuiesc foaia usii. Meşterul a trebuit să-şi despartă numele în silabe, a făcut-o  corect ca să încapă:
inscriptie_usa_lemn
cândva între aceşti ani, 1745-1762, în urma reparaţiilor capitale făcute sau plătite de Bálint Márton din vremea părintelui Zingali.”

Este interesantă tehnologia folosită la această uşă; sistemul de batare este pe pivoţi ( nu există balamale ) iar în partea superioară există un sistem care permite demontarea facilă a foii de uşă, folosind o bară transversală fixată pe toc cu un drug de fier.

Sursă informaţii: blog texte vechi si nouă, foto Adrian Neagu

 



« (Articolul anterior)
(Articolul următor) »