O propunere pentru Primul-Ministru Cioloş: desfiinţaţi ISU şi Inspectoratul de Stat în Construcţii!

Sunt două instituţii de stat care au ca scop principal asigurarea calităţii clădirilor construite şi protejarea vieţii sau integrităţii fizice a persoanelor care folosesc sub o formă sau alta aceste clădiri. Consideră cineva că în ultimii 20 de ani aceste instituţii şi-au atins scopul pentru care au fost înfiinţate?
Toţi cei care lucrează direct în domeniul construcţiilor ştiu cât de „bine” s-a construit, cum au fost ocolite legile şi normativele şi, mai ales, cât de mult şi-au făcut treaba cele două instituţii.
A fost de-ajuns incendiul de la Colectiv pentru a bloca toate secţiile de urgenţă ale spitalelor din Bucureşti. Ce se va întâmpla în caz de cutremur? Câte clădiri vor rămane în picioare din cele noi construite? Câţi oameni vor avea de suferit pentru că la foarte multe dintre ele nu sunt căi de evacuare corespunzătoare?
S-a gândit cineva dintre autorităţile române să ceara un audit extern, independent şi neutru pentru oricare clădire de birouri sau un mall construit în ultimii ani? Şi să se verifice nu doar dosarul cu multe hârtii, avize şi agremente ci şi direct dacă, de exemplu, uşile antifoc sunt chiar uşi antifoc sau dacă sprinklere-le instalate pot stinge măcar un foc de la o brichetă?
S-a ajuns astăzi în situaţia paradoxală în care cifra de afaceri generată de firmele care se ocupă de întocmirea documentaţiilor tehnice şi de avizări să depăşească cu mult cifra de afaceri a furnizorilor externi de echipamente sau produse. E inutil să mai precizăm că aceste firme, în marea lor majoritate, de apartament, cu afaceri de milioane au legătură directă cu birocratii din ISU sau Inspectoratul de Stat în Construcţii.
P118
Iar acum, domnii specialişti „birocraţi” pregătesc o nouă surpriză: noua versiune a normei de protecţie la incendiu P118. O iniţiativă extrem de contraversată şi contestată aproape în totalitate de cei care, în curând, vor trebui să o ia în considerare atunci când vor proiecta/construi o cale de evacuare sau o faţadă.
Toţi politicienii şi toţi „specialiştii” vorbesc mereu de respectarea legii. Dar ce facem atunci când legile sunt aberante iar cei care le iniţiază sunt evident în afara timpului în care trăim.
Ce ne impiedică să folosim un normativ dintr-o ţară cu o tradiţie mai mare în domeniul construcţiilor şi care si-a dovedit performanţa în calitatea clădirilor construite? Dacă tot am preluat standardele europene EN la pachet, de ce trebuie să inventam acum altfel de norme decât cele care există deja în întreaga Europă?



« (Articolul anterior)